Îmi învâț copilul sau las totul pe seama școlii?

Îmi învăț copilul?

sau 

las totul pe seama școlii?

(și o metaforă despre motoare și combustibil)

        Dilema cu care suntem încercați adeseori noi părinții este dacă este bine/util să învățăm copilul lucruri pe care noi le știm înainte să le învețe la școală. Sau, dacă să ne învățăm copiii lucruri pe care probabil, n-o să le învețe niciodată la școală. Cei mai mulți părinți cu care am discutat ajung la concluzia că nu e oportun să facă acest lucru din mai multe motive pe care încerc să le adun aici:

• Dacă îl învăț acum o să se plictisească la școală.
• Nu știu cum să-i explic și mi-e teamă că n-o să-i spun la fel cum o să învețe la școală.
• Nu vreau să urmeze aceeași carieră pe care am urmat-o eu.
• Îl las să-și aleagă singur viitorul, nu vreau să-l influențez.
• Nici nu mi-am dat seama că sunt lucruri simple pe care copilul meu nu le știe, eu le știu și aș fi putut să i le explic.
• De educația copilului se ocupă mama, eu am alte treburi / alt rol în familie.
• Nu mai înțeleg problemele școlare de acum, când am făcut eu școala se făcea altceva la clasă.
• Nu chinui copilul, și așa programa este prea încărcată și de-abia are timp să-și facă temele.

     Eu îmi învăț copilul tot ce știu și ce poate să înțeleagă pentru că am reușit să demontez toate motivele de mai sus. Prin urmare să le luăm pe rând:

Dacă îl învăț acum o să se plictisească la școală.

    Este o falsă problemă pentru că se pleacă de la premise false. Noi presupunem că dacă învățăm copilul să citească o facem la fel cum se învață la școală ori asta nu este adevărat. Dacă atunci când mergem pe drum îmi învăț copilul să citească plăcuțele de înmatriculare de pe autovehicule asta nu este deloc similar cu ce va face la școală. Sigur că o să-l ajute atunci când o să învețe literele într-un cadru organizat dar nu văd de ce s-ar plictisi din cauza asta. Oricum copiii de grupa mare au contact de la grădiniță cu cifrele și literele, unii chiar învață să citească fără ca părinții sau educatorii să facă mari eforturi în privința asta. Ce să le facem acestor copii? Să-i descurajăm să citească? Să le spunem că este un lucru rău la această vârstă? Ar fi absurd! Părintele este dator să tatoneze permanent capacitatea copilului de a învăța lucruri noi și să i le furnizeze la momentul potrivit. Asta este un lucru pe care programa școlară rigidă nu o poate face. Este exclusiv datoria părintelui. Copiii sunt diferiți și trebuie tratați diferit. Dacă un copil poate să învețe să citească sau să socotească înainte de a merge la școală, zic că ar fi o crimă să fie împiedicat și chiar să nu fie ajutat în această direcție. Același lucru este valabil și dacă un elev dă semne că ar putea înțelege concepte destinate elevilor mai mari. Nu are cum să-i fie dăunătoare câteva explicații, asta evident, dacă părintele cunoaște subiectul. La școală va avea contact cu acest subiect în altă formă și cu siguranță va înțelege mai bine. Înțelegând mai bine va pune întrebări mai interesante și toată lumea va avea de câștigat (mai puțin unii profesori slab pregătiți). Vrei să citești mai mult? Iată aici un articol interesant despre cum se transformă grădinița în SUA și în Finlanda.

Nu știu cum să-i explic și mi-e teamă că n-o să-i spun la fel cum o să învețe la școală.

     Evident că noi părinții n-avem cum să le explicăm copiilor conceptele exact în forma pe care o furnizează școala. Dar nici nu trebuie! Învățarea cu un părinte este tot timpul nonformală, depinde de circumstanțe. Părintele nu urmărește programa, nici nu trebuie să facă asta. Părintele sesisează o oportunitate de învățare și o folosește sau creează el oportunități pe care apoi le folosește în beneficiul copilului. Iată câteva exemple:     

Sunt zugrav și faianțar. Copilul meu preșcolar este întâmplător lăngă mine, număr bucățile de faianță dar, de data asta, pentru că am copilul lângă mine, număr cu voce tare rugându-l să fie atent. Apoi, îl pun pe el să numere. Dacă am copil mai mare (să zicem clasa a 5-a). Calculăm împreună aria care trebuie acoperită. Câte plăci de faianță intră în această încăpere? Cum facem acest calcul?

   Citesc copilului o poveste? Câte silabe are cuvântul "poveste"? Dar "zmeu"? Din ce sunete este format cuvântul "rege"?

   Am plecat la piață cu copilul preșcolar, am luat roșii și mere. Pe drum înapoi discutăm, cât au costat roșiile? Dar merele? Câți bani am dat în total? Cât a mai rămas. Cine numără monezile?

       Sunt sigur că fiecare părinte poate să găsească acele câteva lucruri pe care le poate explica copilului în acest mod. Nu pierdeți aceste ocazii pentru că astfel de explicații pot face diferența peste ani într-o lume din ce în ce mai competitivă. Dacă copilul știe ceva în plus la școală nu-i poate face decât bine. A răspuns corect la o întrebare pentru că știa ceva de-acasă? Asta înseamnă un plus în stima de sine. Asta însaemnă noi energii cu care se alimentează motorul numit motivație de a învăța. Motivația trebuie mereu alimentată pentru că să recunoaștem, este greu. Ce energie mai bună pentru un copil este decât aprecierea colegilor și profesorului?

Nu vreau să urmeze aceeași carieră pe care am urmat-o eu.

      Cu riscul să mă repet, meseriile viitorului se vor schimba. Dacă esti acum medic și explici copilului anatomia asta nu înseamnă că el o să se facă medic. Dacă nu o faci înseamnă doar că privezi copilul tău de niște lecții foarte valoroase și de o înțelegere profundă a domeniului așa cum nu se poate produce în timpul orei de anatomie. Te temi că dacă o să știe multă anatomie va urma automat cariera de medic? Este posibil. Dar este la fel de posibil să urmeze o carieră în sport, sau în ingineria protezelor, sau o cariera aerospațială sau bioinformatică/robotică/cibernetică sau o altă meserie pe care noi nici nu ne-o putem imagina acum. În toate aceste meserii este binevenită informația pe care i-o furnizezi încă de la vârste fragede. Argumentul de mai sus nu este potrivit pentru cei care au stabilit deja ce meserie trebuie să urmeze copiii lor. Tot ce pot să spun este să nu vă faceți iluzii, acea meserie s-ar putea să dispară sau să se modifice enorm. Apoi, văd în jurul meu multe cariere ratate din cauză că părinții au vrut una iar copilul cu totul altceva. Din acest conflict nu a ieșit nimic până la urmă, doar regrete... de ambele părți.

Îl las să-și aleagă singur viitorul, nu vreau să-l influențez.

       Ești sigur că aceasta nu este doar o scuză comodă? Faptul că-i explici lucruri pe care tu le cunoști foarte bine nu înseamnă să-l canalizezi spre o meserie. Copilul nu știe ce meserie să-și aleagă decât dacă are contact cu ea. Nu vă imaginați că în mintea copilului sunt toate meseriile din lume și el la un moment dat va alege una din ele. Ar fi absurd! În cel mai bun caz, copilul își alege meseria pe baza lucurilor pe care le-a experimentat până în momentul alegerii. În cel mai rău caz, copilul își va alege meseria așa cum un pește își alege prada. Adică atacă ce-i pică. N-ar fi mai bine să expunem copilul la cât mai multe informații astfel încât să-i dăm cu adevărat puterea de a alege?

Nici nu mi-am dat seama că sunt lucruri simple pe care copilul meu nu le știe, eu le știu și aș fi putut să i le explic.

     Am auzit această propoziție, exprimată ca un regret de o mămică pentru că fiul ei n-a reușit să intre la un liceu bun. Am analizat puțin situația și mi-am dat seama că, de exemplu, Martin nu știa regula de trei simplă. Terminase clasa a 8-a. Mama era bucătăreasă și de prin clasa a 5-a și-a pus în minte că ea nu mai poate să ajute copilul la matematică. Era greșit, ar fi putut dar nu și-a dat seama de acest lucru. Regula de trei simplă o știa foarte bine, lucra cu ea zilnic atunci când transforma rețetele de la 6 la 8 sau la mai multe persoane. Copilul a picat sub linie doar cu două zecimi. Sunt convins că doar cu această cunoștință în plus (regula de trei simplă) ar fi trecut de linie. Păcat, regretele au fost tardive. Aaaa, nu mai înțelegi exercițiile din manual? Nu are importanță, spune-i copilului doar ce știi, face mult.

De educația copilului se ocupă mama, eu am alte treburi / alt rol în familie.

      Bărbații adevărați se asigură că famila are toate lucrurile de care are nevoie. Și apoi ce? Misiune îndeplinită. Pot sta la TV cu o bere în mână. Nu chiar așa. Tată este și el dator să contribuie la educația micuților și are la fel de multe resurse în această privință. Ba mai mult, tatăl poate avea o meserie mult mai interesantă pentru copiii băieți. Tatăl poate avea un alt mod de a explica același lucru, poate avea o altă conexiune emoțională cu copilul. E dator să încerce și să facă toate eforturile să și reușească. Imaginează-ți că tatăl este înginer iar mama este medic. Copilul are toate șansele să fie expus la ambele lumi. Cele mai valoroase meserii de acum și mai ales din viitor sunt la confluența dintre domenii. Oamenii care pot conecta două lumi pot aduce cu adevărat ceva nou și valoros în industrie, în cercetare, în educație.

Nu mai înțeleg problemele școlare de acum, când am făcut eu școala se făcea altceva la clasă.

      Este adevărat doar la suprafață. Sigur s-a schimbat programa școlară dar nu așa de mult cum cred unii. Adevărul este că este greu să reluăm iarăși problemele cu care ne-am chinuit acum zeci de ani. După cum îi spun și fiului meu când se codește să facă ceva: Cel mai ușor lucru de făcut este să spui "NU POT!".

Nu chinui copilul, și așa programa este prea încărcată și de-abia are timp să-și facă temele.

    Programa este încărcată, sunt de acord. Dar nu este tot timpul încărcată cu noțiunile de care copiii au nevoie în viață. Cum aplic regula de trei simplă în viața de zi cu zi? Cum folosesc matematica pentru a-mi controla finanțele? La ce mă ajută formulele de calcul pentru arie și volum? Oriunde întâlnește o problemă de matematică din viața reală, părintele trebuie să aibă prezența de spirit să facă legătura dintre ceea ce copilul învață la școală și aplicația practică a acelei teorii. În acest mod copilul își va aprinde din interior motoarele motivației și va privi matematica din altă perspectivă, o va vedea ca pe ceva viu mult diferit de semnele abstracte lăsate cu cretă pe tabla din clasă.

Pentru mai multe articole interesante care vin în ajutorul părinților verificați pagina http://vorbestecorect.ro 

Acest blog este susținut de platforma de învățare a matematicii mquest.ro