Disciplina învățării (sau) ce mesaj dăm copiilor despre importanța studiului.
Subiectul de azi este "disciplina învățării", ceva la care nu toți părinții se gândesc și totusi este crucial pentru o performanță școlară ridicată. Sunt foarte puțini copii automotivați și mai rar sunt copiii cu o disciplină care vine din interior. Pentru toți ceilalți, părinții au datoria să le transmită mesajele corecte în această direcție. Zic "mesajele corecte" și nu folosesc termenul "să-i învețe" pentru că acest lucru nu este învățat de copii dacă le spunem ci este învățat din comportamentul părinților prin modelare. Celebrul "du-te și învață" sau "mai pune mâna pe-o carte" este anacronic, nu funcționează și s-ar putea să facă mai mult rău decât bine.
Orice copil are o înclinație naturală către cercetarea mediului înconjurător și căutarea de informații noi. Exact această înclinație trebuie cultivată și canalizată către studiu. Pe de altă parte, copii au o tendință, tot naturală, de a se plictisi repede, de a începe mai multe lucruri și a nu termina nici unul și de a primi "de-a gata" lucruri și informații (de exemplu stimularea mentală din filme și jocuri pe calculator/consolă). Aceste tendințe le descurajăm prin exemplu (da, știu, e greu) și prin eliminarea factorilor care distrag copilul de la activitățile importante. De exemplu, cel mai mare factor disturabator este televizorul aflat în camera copiilor. Dacă există televizor în camera copiilor tăi sau copiii au acces nelimitat la televizor în altă parte sau petrec mai mult de 1-2 ore pe zi la TV nu citi mai departe, îți pierzi timpul.
Ce putem face concret? Iată câteva exemple despre comportamentul nostru ideal în prezența copiilor.
- Am început un lucru, ma străduiesc să-l termin.
- Este foarte util pentru un copil să-și vadă părinții citind o carte din când în când.
- Nu mă uit la televizor cu orele, chiar dacă este duminică.
- Am sosit acasă și știu ca am o treabă, o rezolv. Nu mă uit puțin la televizor înainte. Dacă sunt obosit, stau 10 min în pat, mă refac apoi mă ridic și rezolv problema.
- Atunci când lucrez (fie că lucrez ceva important sau doar citesc, completez acte, etc) nu permit celorlalti să facă zgomot în jurul meu.
- Nu lucrez acolo unde alte persoane discută.
- Nu lucrez cu muzică, radio sau televizor aprins. Da, știu, unuii pretind că doar așa pot lucra. Este o amăgire și un mit demontat de zeci de studii. E mai eficient să lucrez o perioadă în liniște și apoi să fac pauze de 10 minute în care pot asculta muzică, etc...
Ce fac eu pentru a da copilului mesajele corecte?
- Când mergem la supermarket primul raft pe la care trecem este cel de cărți. Dacă vedem o carte pe care copilul și-ar dori-o, o cumpărăm. Mesajul este, oricând putem cumpăra o carte pentru că este important, pentru materiale de studiu există buget nelimitat. (chiar dacă nu este așa, ăsta este mesajul pe care îl primește copilul, și pe viitor va avea curaj să ceară lucuri esențiale pentru învățare)
- Dacă observ că îi lipsește ceva legat de studiu/grădiniță/școală, cumpăr cu prima ocazie acel ceva.
- Dacă observ că este curios despre un anumit domeniu (de exemplu de câteva zile mă întreabă despre balene) îi arăt cărți, filme, informații pe Internet despre acest subiect cât mai curând posibil. Am aflat chiar ieri despre o cercetare care s-a facut în Marea Britanie: copiii care susțin activități cu tatăl lor își dezvolta inteligența mai mult decât ceilalți. Da, inteligența care se credea că este înnăscută. Și nu este suficient ca tatăl să fie sub același acoperiș. Este nevoie de implicarea directă a tatălui în activități cu micuțul începând de la 3 ani.
- Dacă observ că băiatul meu se uită într-o carte sau face orice altceva legat de studiu, atunci fac tot posibilul să-l feresc de întreruperi. Acest lucru este mai greu decât îți imaginezi. Este posibil ca în acel moment să am alte planuri. De exemplu, aveam planificată o plecare cu mașina în alt oraș. Înainte cu 10 min de plecare Teodor deschide o carte și începe să mă întrebe ceva despre un subiect anume. Toată lumea era îmbrăcată, bagajele erau făcute dar am întârziat plecarea 30 min pentru a epuiza subiectul. Mesajul transmis sau ce înțelege copilul: Cititul și studiul în general este o activitate extrem de importantă. Curiozitatea este răsplătită. De căte ori te-a întrebat copilul ceva și răspunsul tău a fost "Pleacă de-aici că am treabă!". Acest comportament este deosebit de nociv. Mesajul transmis este: "Curiozitatea este un lux, este riscant să fiu curios" iar după câteva episoade asemănătoare copilul nu va mai întreba și nici nu va mai cerceta singur.
- Copilul se uită într-o carte și brusc apar musafiri. În multe familii copilul este scos din activitatea lui pentru că "A venit bunica!" sau "A venit vecina cu copilul ei!". La noi nu este chiar așa, musafirii pot să mai aștepte în altă cameră. Mesajul transmis: Atunci când studiez sunt apărat de întreruperi pentru că ce fac eu este important.
- Copilul face activități școlare iar în camera alăturată se discută aprins sau merge televizorul. Închid ușa și televizorul iar musafirii sunt rugați să discute mai încet. Câți părinți fac asta?
- Copilul citește dar am observat că a făcut ceva pentru care trebuie mustrat (de exemplu a spart un vas, a dat pe jos supa, a lăsat ușa de la frigider deschisă etc.) Amân mustrarea până copilul termină.
Toate aceste lucruri nu fac decât să convingă copilul că ceea ce face el este cel puțin la fel de important cu ceea ce facem noi, adulții. Studiul este o activitate protejată și oricând va avea sprijinul nostru pentru a o realiza.
Pentru mai multe articole interesante care vin în ajutorul părinților verificați pagina http://vorbestecorect.ro
Acest blog este susținut de platforma de învățare a matematicii mquest.ro
