Table - Dezvoltarea numărării prin fotografiere la copii
| Jocul de table |
Am stat o dată lângă ei să-mi dau seama cu ce-l poate ajuta acest joc și am fost convins că timpul nu este pierdut, ba dimpotrivă este un exercițiu excelent din mai multe puncte de vedere. O să le iau pe rând dar o să păstrez ce-i mai bun pentru final.
- Număratul este în mod cert exersat pe toată durata jocului. Ca să poți juca bine trebuie să visezi număratul. Când Teodor a început să joace table, nu depășise nivelul de numărat. Acum cu siguranță lecția despre numărat este istorie. Una este să știi să numeri și alta este să ai număratul integrat precum mersul. Este o diferentă majoră între competența conștientă și competența inconștientă. Dacă știi un lucru la nivel conștient și faci un oarecare efort să-l reproduci este bine. Dar numai în momentul în care cunoști un lucru la nivel inconștient ești pregătit pentru următoarea lecție. De exemplu, un bebeluș știe să meargă. Asta înseamna că poate să se deplaseze din dormitor în bucătărie, singur pe două picioare. Dar asta nu înseamnă că poate alerga prin parc! Doar în momentul în care mersul va putea fi reprodus fără efort (competența inconștientă) va fi pregătit pentru următoarea lecție (fuga). Mai departe, doar în momentul în care va fugi cu ușurință va putea să se joace cu copii de-a v-ați ascunselea. Așadar jocul de table favorizează integrarea număratului la nivel inconștient. Ar fi suficient acest aspect ca să recomand acest joc la copii începând de la 4 ani și jumătate (sau 5 în funcție de fiecare copil).
- Strategia folosită în jocul de table este printre cele mai simple dintre toate jocurile cu mutări pe care le știu. (șah, go, remi, jocuri de cărți etc..) Din pricina asta, un copil de 5 ani o poate înțelege și folosi. Ce alt joc obligă copilul să ia o decizie la fiecare 30 de secunde? Copilul este ferit, în general, de a lua decizii. Toate deciziile sunt luate de părinți și educatori în locul lui. El nu are noțiunea de decizie și apoi urmări ale deciziei lui. Unii se trezesc la 18 ani fără această noțiune și atunci urmările nu mai sunt doar un cucui sau un picior scrintit! :) Jocul de table începe această lecție care apoi, bineînțeles, trebuie continuată de câtre părinți cu alte "unelte". Ceea ce vreau să subliniez este că pe parcursul jocului e bine să fie făcută această observație copilului: Ai văzut? Trebuia să te gândești mai bine! Data viitoare vei fi mai atent.
- Zarurile sunt cireașa de pe tort! Și nu, nu aruncatul zarurilor este așa de important deși n-aș ignora nici experiența asta pentru un copil. Și anume să înțeleagă ce înseamnă un eveniment aleator (majoritatea persoanelor nu fac diferența între un fenomen aleator și unul haotic dar asta este o altă poveste pentru cei mari).
| Zaruri - numărarea prin fotografiere |
Nu cred că este o surpriză pentru nimeni, copiii numără: 1,2,3,4. Faptul că nu știu să fotografieze numărul obiectelor de la 1 la 6 îi împiedică să învețe lucruri mai importante. Îi împiedică să învețe următoarele noțiuni de matematică. Până când această lecție nu este învățată pe deplin (competența inconștientă), nu se pot învăța adunările, scăderile, chiar și număratul peste 10. Adunarea presupune, la majoritatea persoanelor, vizualizarea termenilor. Ori dacă eu nu pot să "văd" numărul 5 sau 6, cum o să pot să-l adun cu 4?
Majoritatea exercițiilor din caietele de clasa 0 și din manualul de clasa I sunt bazate pe numărarea obiectelor de la 1 la 10 și apoi realizarea unor corespondențe. Copilul care poate să numere instantaneru, prin fotografiere, așa cum numărăm noi punctele de pe zar, va rezolva exercițiile mai repede și va fi privit ca un copil talentat la matematică. Eu zic: nu-i nici o minune! Pur si simplu acel copil a fost antrenat la aruncarea zarurilor (și la alte lucrui pe care le-am menționat pe blog). Minunea este atunci când în mintea copilului se naște următoarea idee: "Sunt bun la matematică". Aici este minunea! De aici înainte, cerul este limita!
